M-am gandit destul de mult timp pentru a
scrie aceasta pagina. M-am gandit cum sa ma prezint oamenilor care au intrat pe
acest site si sunt curiosi cine sunt?
Sunt Turcan Serghei si ma prezint ca fiind
cetatean al Universului, nascut undeva foarte departe de aici, acolo unde
soarele rasare (Rusia, Reg. Kamceatka) intr-un oras mic numit Elizovo. Am
crescut intr-o familie in care se vorbea ROMANESTE, am crescut in Republica
Moldova.
De mic imi placea lumea
politica, sa cunosc cine e presedintele Moldovei, Rusiei sau SUA sau cand vor
fi alegerile si cine a castigat. Cu drag ma uitam la stirile de la ora 20 in
bratele bunelului (erau unicele momente din zi cand stateam linistit intr-un
loc)
Primele lectii de
patriotism le-am primit in liceu, la lectiile de istorie. Profesorul nostru
deseori transforma lectiile din istoria romanilor in lectii de patriotism
(toata viata il voi tine minte, este un om deosebit). Deseori, cand povestea
despre identitatea noastra, a romanilor, ii lacrimau ochii, el stia sa
transmita emotia. Datorita lui, invatam istoria cu drag si intelegeam esenta
ei, evolutia omenirii si cursul istoriei. Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mircea
cel Bătran sunt doar cativa care au devenit idolii mei din istoria noastra, iar
lectiile preferate sunt UNIREA din 1859, razboiul de Independenta din 1877-1878
și MAREA UNIRE din 1918.
Orice lectie de istorie
se termina cu mesajul “Moldova
și Romania e o aceeasi țară, e acelasi neam si vorbim aceeasi limba”. Pentru mine erau niste cuvinte care
le intelegeam si nu le simteam, dar...
Dupa absolvirea liceului am avut de ales cea mai
importanta decizie ce o poate lua un tanar: incotro sa apuc? M-am decis sa dau
examene de admitere la Institutul Militar din Chisinau, impreuna cu un prieten
de-al meu. Eram foarte decis sa fac o cariera militara, dar... a doua zi am
renuntat, amandoi. In acea noapte, in cazarma, m-am decis sa dau examene de
admitere la Farmacie, și așa am ajuns sa fiu student in Romania la Facultatea
de Farmacie din Galați, și de aici incepe o alta istorie...
ROMANIA... O tara
foarte frumoasa, cu oameni deschiși si fete frumoase, cu valori și gandire
impresionanta. Intr-o primavara, ma plimbam pe strazile Bucurestiului, in
Centrul Vechi, și... simteam... ca Moldova și Romania... e aceeasi tara și
are... aceeasi istorie, simteam ca parca inima se uneste si nici nu realizam ca
era rupta. Carol I, Eminescu, Enescu și multi alții, intalneam busturi, nume și
strazi in Bucuresti, sunt oameni care au marcat istoria romaneasca.
In Romania am intalnit
foarte multa lume care spun ca sunt ghinionisti ca sunt romani, ca romanii sunt
prosti si ca vor sa plece peste hotare ca Romania nu ii mai ofera conditii de
trai decente, etc. Vad ca in Romania, identitatea si valorile nationale pier,
dispar si mediul politic, presa, lumea internationala incurajeaza procesul.
Republica Moldova e cea mai saraca tara din
Europa, oficial. Un sfert din totalul populatie munceste peste hotare ca sa-si
intretina familia. In Moldova e o societate polarizata: jumatate sunt proeuropeni si proromani,
cealalta-prorusi și “vrem in Uniunea Sovietica”. E complicat sa spui acum in ce limba se vorbeste
acolo. Toate problemele astea pot veni in Romania si este foarte grav.
La inceputul articolului am scris ca imi
placea politica de mic copil. La liceu, la lectiile de istorie, am invatat ca
orice dezvoltare politica e strans legata de cea economica și religioasa. Am
invatat ca pentru dezvoltarea unei tari, trebuie dezvoltat mediul si cultura
politica prin reforme PENTRU cresterea libertatii populatiei si liberalizarea
comertului, restrangerea influentei religioase asupra populatiei, etc.
In anul 1 de facultate, am participat la
Balul Bobocilor. A fost o experienta deosebita pentru toata viata. Am avut
lectii de dans cu un coregraf cunoscut (eu nu-l cunosteam). La una din lectii,
ne-a intrebat:
cum simtim muzica? Unii au spus cu inima, altii cu auzul sau mintea. El ne-a
spus ca muzica se simte cu varful degetelor. Am memorat acest episod pentru ca
eu cand spun sau Ma gandesc la PUTERE politica sau ВЛАСТЬ
în rusa, simt furnicaturi in
varful degetelor.
Nu stiu de ce, dar mie asta imi place.
Sunt multe de spus despre mine, dar o sa va
dezvaluiesc in urmatoarele articole mai multe ganduri.
Daca vreti sa ma contactati, scrieti un comentariu sau
un e-mail: turcanserghei@ymail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu